Rezistenta ca aliat in schimbare

Este un sablon deja ca singura constanta este schimbarea si totusi, din 1001 cauze, majoritatea oamenilor continua sa opuna rezistenta la schimbare… Inainte de a ne avanta sa hacuim rezistenta cu sabia psihoterapiei, ar fi bine sa constientizam ca rezistenta la schimbare este cat se poate de normala.

Pacientii se agata de comportamentele lor nedorite si indezirabile, pentru ca nu cunosc alta cale si se simt ingroziti sa renunte la ce au fara sa puna nimic sigur in schimb. Daca combinam binecunoscuta aversiune umana fata de pierdere (ne doare mult mai mult daca pierdem 100 de lei, decat bucuria de a castiga 100 de lei) cu suferinta actuala, putem sa tragem concluzia ca preferam suferinta actuala unei schimbari care ar putea aduce suferinta si mai mare (cel putin in prima faza).

In momentul in care dorim sa intelegem, sa acceptam si sa inlaturam rezistenta, se ridica doua intrebari:

1. De ce pacientul a venit tocmai aici si acum, in acest moment al vietii lui, la psihoterapie, coaching, consiliere, etc?

Chiar daca a venit la noi cu intentia ascunsa de a continua vechile comportamente (adictii, depresie, anxietate) si isi mascheaza rezistentele, ceva totusi l-a determinat sa ajunga pe canapea si acel ceva e un punct de pornire, chiar si daca vine din presiune externa (ajunge la noi pentru ca sunt probleme in Paradis si nu sunt raspunsuri…).

2. Stabilirea cererii implicite: ce doreste pacientul in mod real de la psihoterapie, coaching, consiliere ? In majoritatea cazurilor exista o cerere  explicita (vreau sa ma las de alcool, droguri, amanta, vreau sa devin slab, performant, alt om, etc) si o cerere implicita (ex cu ajutorul sedintelor de psihoterapie, coaching sau consiliere, voi demonstra sotiei ca vreau sa ma las de amanta, sefilor ca vreau sa ma las de alcool, politiei ca vreau sa ma las de droguri sau copiilor ca sunt un parinte responsabil,  etc)  si psihoterapeutul imi va prelua o parte din responsabilitati sau din vina in caz ca nu reusesc (sau macar voi dovedi ca am incercat si nu se poate….).

In adlerianism exista „tehnica scuipatului in ciorba” in urma careia ciorba clientului nu mai are acelasi gust ca inainte. Nu iesim cu clientul, comandam doua ciorbe si scuipam in ele inainte de a le consuma. Insa cand semnalam clientului ca exista o diferenta clara intre ceea ce a declarat explicit (vreau sa fiu…….) si implicit (de fapt nu doresc sa fac mare lucru pentru asta si as dori doar rezultatele….) practic scuipam in „ciorba convingerilor sale”. Chiar daca nu exista o schimbare imediata, ciorba nu mai are acelasi gust….

Sigur ca se recomanda sa faci asta, dupa ce ai construit cu el o relatie de incredere si prietenoasa, insa eu cred ca este important chiar de la inceput sa nu avem o agenda dubla cu scopuri reale diferite. In plus aducem rezistentele pacientului la suprafata si le provocam la tranta dreapta ca voinicul din poveste.

Daca chiar de la inceput, reusim ca, clientul nostru, sa constientizeze mai clar motivul pentru care a venit la noi (si care va fi unul din motoarele motivatiei pentru schimbare) si diferenta dintre ceea ce declara ca isi doreste si ce doreste cu adevarat, deja  a castigat jumatate din lupta cu propria rezistenta la schimbare.

Pentru lupta cu cealalta jumatate, nu vom incerca tranta dreapta ca in poveste (adevarul e ca nici rezistenta pacientului nu lupta corect si curat)  ci mai curand niste tehnici de psihojudo, care sa ne ajute sa ne folosim de propria forta a rezistentei pentru a o anihila.

Ce schimbare majora ai avut in ultimul an si cum ai reusit sa iti invingi rezistenta la schimbare ?

Follow