Este ca in bancul din timpul inflatiei anilor „90….care este diferenta intre 1 leu romanesc si 1$….este de 1$…
Recunosc mi-am amintit de acest subiect citind un excelent articol al profesorului Sas Seramis – Tendinta centrala– despre studentii la o facultate de psihologie si despre modul in care este predata psihologia in Romania. Din nefericire acest lucru se intampla in toate facultatile de stiinte sociale.
Economia este predata ca o poveste, in care cererea se intalneste cu oferta, unor studenti care lucreaza in paralel si invata inainte de examen, majoritatea lor fiind convinsi ca primul job va fi obtinut prin „pile si relatii” mai curand decat prin rezultatele din foaia matricola.
Studentii la stiintele sociale nu au o baza statistica si matematica solida. Un doctorat sau chiar un master la o universitate de prestigiu in SUA, reprezinta de multe ori un doctorat in modele matematice. Un master sau un doctorat la o facultate de economie presupune 3 sau 4 cursuri de econometrie si o teza care aduce ceva original intr-un domeniu, la noi presupune mult copy-paste din toate directiile, multe traduceri si sticle de whisky pentru profesorul titular.
De aceea un doctorat in stiinte sociale la noi nu aduce oferte de lucru ca profesor la alte universitati de afara si nici proiecte de cercetare, maximum poate aduce niste schimburi de experienta combinate cu niste betii savuroase cu studentii din Erasmus.
De cand mai mergeam pe la facultate, stiu ca facultatile de medicina erau subdotate si ramase in urma din punct de vedere al practicii, iar inginerii produsi de Romania erau pe principiul scolii franceze de acum 100 de ani, indesati cu tot felul de cunostinte din toate domeniile de catre profesori-teoreticieni care se ajutau intre ei sa isi mentina catedrele inutile ( inutile pentru studenti…dar foarte utile pentru ei….).
Sigur, o generatie de profesori romani care nu au avut acces la invatamantul din afara inainte de revolutie (si isi dadeau doctoratele intre ei…) dispare si e inlocuita cu profesori formati pe afara, care uimitor, vor sa revina in Romania…..dar va mai trece ceva apa pe Dambovita, Mures, Bahlui, Bega si alte rauri universitare….
In topurile universitatilor din tarile OECD, Romania se remarca prin absenta….totusi am gasit un articol care spune ca avem o universitate in top 200….si nu luata dupa numarul de fumatori…deci e un inceput.
Societatile de alumni si decanatul facultatii nu au ca prioritate gasirea de joburi pentru absolventi sau cresterea aplicabilitatii programelor de studiu ( 25 de ani de la revolutie au trait din nevoia romanilor de a-si tapeta peretii cu diplome…..).
Absolventii de facultate particulara lucreaza munci necalificate in toata Europa, ducand mai departe legenda flexibilitatii invatamantului romanesc. Un master in sociologie iti permite sa identifici tipologia clientului londonez pe care il servesti in pub, iar daca este pe depresie, dupa 7-8 beri, ii poti povesti de alienare si izolare. Iar daca ai ca sef un paki care nu iti mareste salariul, il poti invata despre Rawls si despre dreptate ca echitate (la schimb cu reteta pentru pui cu curry…).
Daca ai un copil care tocmai a terminat scoala generala cu note bune….si doreste o cariera academica fara a fi sub influenta etnobotanicelor, alcoolului sau a serialului Dr. House….o idee ar putea fi sa alegi pentru licenta, master si doctorat Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia sau un credit in UK pentru o universitate din top 5.
Voi ce credeti ?
FollowNe puteti gasi si aici:
Sunt putin dezamagit… Cuvintele ”GASIREA DE JOBURI” suna atat de aiurea… Inca suntem tributari ideii ca exista o entitate (stat, guvern, oameni politici, universitati, scoli) a caror misiune este sa „dea” joburi cuiva.
Unde sunt legile pietii libere?
Noi ar trebui sa invatam sa CREEM joburi, sa devenim antreprenori, sa ne creem propriul „job”, in conformitate cu aspiratiile si pasiunile noastre.
Altfel, ramanem niste frunze in bataia vantului, la dispozitia unora care ne angajeaza sau nu, ne apreciaza sau nu, ne platesc sau nu.
Eu cred ca sunt diferite stadii in cariera si diferite mentalitati. Evident ca noi suntem niste branduri si depinde de noi cum ne promovam brandul personal chiat daca suntem angajati, patroni sau freelanceri. Uneori, esti genul de om care nu este deja antreprenor la 15 ani si investesti in studiile tale. Poate lucrezi intr-un domeniu in care majoritatea oamenilor lucreaza ca angajati (de ex. e mai greu cred sa iti faci propriul laborator de studii genetice…) sau doresti sa acumulezi o experienta. Te astepti ca pregatirea ta in care ai investit anii de facultate sa fie remarcata de profesori, colegi, departamentul de relatii cu publicul a universitatii si in urma acestui tip de networking sa ai acces la internshipuri, proiecte pilot, schimburi de experienta sau chiar la primul tau job…..
Chiar si cei care simt ca viata lor e dedicata antreprenoriatului, pot incepe cu un prim job din 1001 motive :)…..
„Modul in care este predata psihologia in Romania”? Este o mare gluma. Este un amestec de copii idioti care nu au habar cu ce se mananca profesia asta, viseaza sa faca bani stand pe canapea scotand sunete precum „mhm” asa cum au vazut in marile filme americane ca sa fac psihoterapeutii. Profesorii profita de aceasta ocazie si nu isi bat capul.
Eu am vrut sa imi fac lucrarea de licenta in neuropsihologie. Nu am fost lasata sa folosesc instrumentele de evaluare din facultate desi facultatea este bine dotata (UB). Nu imi doream sa le fur, sa le sechestrez, sa fug cu ele in Tibet, Somalia, la Polul Nord. Nu conteaza ca puteam sa imi las si casa garantie, ca ma intorc cu ele. Aveam nevoie sa le folosesc la spital cu persoanele internate, ca doar nu puteam sa aduc pacientul tocmai operat pe creier in facultate(de parca si aveam unde sa il aduc). Mi s-a spus un mare NU, nu se poate, cum sa le scoti din facultate? Mi s-a propus sa imi fac lucrarea in facultate, alegand o tema aberanta folosind subiecti colegii. Avem profesori de 2 bani care formeaza viitori profesionisti de 2 bani. Acelasi lucru este valabil si la celelalte facultati.
In 90% din cazuri da….insa de cand informatia se gaseste libera prin matrix, am vazut ca au aparut cativa smart kids foarte buni, autodidacti, care au luat „informatie si meserie” de peste tot. Insa 90% din fetele intalnite in formare, terminasera psiho, terminasera formarea, eventual mai faceau o formare pe banii parintilor, dupa care se indreptau ca si Titanic spre icebergul realitatii, cand iti dai seama ca piata e plina de oameni care te invata cum sa iti traiesti viata si ca daca ai noroc o sa gasesti un job pe HR pe o plantatie de sclavi corporatisti